în japoneză există un cuvânt, ma, care nu înseamnă nici spațiu, nici timp, ci intervalul dintre. pauza dintre două note. distanța dintre o masă și un perete. golul care nu e lipsă, ci parte din compoziție.
e cel mai util lucru pe care îl poți aduce într-un apartament din București.
de ce apar camerele aglomerate
apartamentele noastre nu sunt mari. reacția firească e să umplem: o comodă pe fiecare perete liber, o piesă în fiecare colț, pentru că un colț gol pare risipă. rezultatul e o cameră în care ochiul nu are unde să se odihnească. te simți obosit în ea fără să știi de ce.
golul nu e spațiu pierdut. e ce le permite celorlalte lucruri să fie văzute.
cum arată în practică
un perete rămâne liber, ca să se vadă lumina alunecând pe el în timpul zilei. o canapea nu se lipește de perete, ci lasă câțiva centimetri, iar camera pare imediat mai adâncă. o bibliotecă nu se umple până la ultimul raft: rafturile pe jumătate goale se citesc ca o alegere, cele pline ochi se citesc ca depozitare.
spațiul dictează, nu decorează.
nimic din toate astea nu costă mai mult. de multe ori costă mai puțin, pentru că înseamnă mai puține obiecte, alese mai atent.
regula pe care o folosim
înainte să adăugăm ceva într-o cameră, ne întrebăm ce anume face acel ceva pentru omul care locuiește acolo. dacă răspunsul e "umple un gol", nu intră. dacă răspunsul e "aici își pune cheile când ajunge acasă, în fiecare seară", atunci are un loc și o formă.
un interior bun nu se remarcă. se locuiește.